| <Implinirea unui vis sau inceputul
lui...
Prin China
M-am oprit mai intai in Orasul
Kunming, provincia Yunnan, sudul Chinei. Era un oras mic, dar
am fost uimit de viteza cu care se dezvolta. Ma asteptam sa
vad ceva similar cu Romania in timpul comunismului, dar nu era
asa nici pe departe. Aici aveau reprezentante mari firme si
companii din intreaga lume, cladiri inalte din otel si sticla,
ultimile tipuri de masini, practic cam tot ce ti-ar putea
trece prin minte. Asta a fost si cauza socului pe care l-am
avut. M-am asteptat ca China sa fie asa cum citisem eu cu ani
in urma prin carti sau reviste, dar China este intr-o continua
schimbare si intr-un progres continuu. Situatia bisericii este
asa cum stim cu totii: biserica este persecutata.
Exista o biserica de stat care teoretic este "libera",
dar in realitate aceasta biserica in totalitate este
controlata de catre guvernul chinez. Pe primul loc se afla
Statul si apoi Dumnezeu! Predicile sunt "corectate" inainte de
a fi rostite duminica si foarte multi dintre crestini nici nu
inteleg conceptul de nastere din nou. Multe alte idei de baza
ale crestinismului sunt omise.
Dar...biserica subterana creste continuu. Unele
statisitici spun ca numarul celor care devin crestini se
apropie de 8% din intreaga populatie a Chinei (1,2 miliarde in
2000). Ei stiu ca in momentul in care il accepta pe Hristos
pot sfarsi intr-o inchisoare, membrii familiei lor isi pot
pierde slujbele si ca securitatea le va face viata cat mai
grea, asta in cazul in care nu mor in urma torturii. Dar asta
nu-i impiedica sa-l marturiseasca pe Hristos, sa aiba partasie
impreuna sau chiar sa mearga la "colegii" biblice prin pesteri
sau alte locuri ascunse.
Desi numarul crestinilor din China creste uimitor,
totusi numarul minoritatilor care il accepta pe Hristos este
foarte mic. Minoritatile (tibetani, uyguri, mongoli etc.)sunt
intr-un procent de doar 9%, restul fiind o populatie Han.
Zonele unde locuiesc minoritatile au fost in principiu anexate
cu forta de catre Armata Eliberarii Populare Chineze,
incercandu-se distrugerea identitatii lor, lucru pe care l-au
reusit in mare parte. Un misionar din provincia Sichuan imi
spunea ca abia acum crestinii Han incep sa-si puna serios
problema propovaduirii printre tibetanii din acea regiune,
desi tibetanii se afla intr-un numar destul de mare. Multi
dintre tibetani sunt mai deschisi fata de misionarii straini
decat fata de chinezii han.
In Tibet
Ajuns in Tibet lucrurile
nu au stat exact asa cum ma asteptam eu. Misionarul secolelor
trecute, asa cum visasem eu sa ajung, nu-si mai avea rostul.
Multe zone sunt restrictionate si pot fi vizitate doar cu
acordul Biroului Securitatii Publice. Pentru a sta in Tibet
pentru o perioada mai lunga ai nevoie de un motiv intemeiat,
de aceea toti misionarii pe termen lung lucreaza sub
acoperire. Multi dintre ei erau descurajati pentru ca o buna
parte din timpul lor se scurgea in incercarea de a gasi o cale
legala de a-si prelungi sederea in Tibet. Foarte putin timp le
mai ramanea pentru a sta cu tibetanii si a impartasi cu ei.
Bineinteles ca Dumnezeu lucreaza in ciuda tuturor greutatilor,
dar numarul celor care devin crestini este foarte
mic.
O
mare parte a timpului am petrecut-o in Lhasa, capitala
Tibetului, in dorinta de a ma familiariza cat mai mult cu
modul lor de viata, de a le observa obiceiurile si modul de
inchinare. In comparatie cu refugiatii tibetani din India si
Nepal, se pare ca cei care au ramas in Tibet s-au obisnuit sa
fie sub conducerea Partidului Comunist Chinez si au ajuns sa
fie minoritari chiar si in propria lor tara. In orice oras se
poate veda clar diferenta intre zona veche (tibetana) si noile
cartiere chinezesti care se dezvolta din ce in ce mai
mult.
Din cand in cand mai faceam scurte calatorii in orase
mai mici, locuri in care erau si puncte de pelerinaj pentru
credinciosii budisti. Era un prilej bun de incerca sa te
adaptezi cat mai mult la cultura, sa-i cunosti mai bine si
sa-i lasi sa te cunoasca. De asemenea incercam sa mai exersez
putinele fraze pe care le cunosteam. Unii faceu calatorii
scurte, plecand dis-de-dimineta cu autobuzul si intorcand-se
noaptea tarziu. Altii, mai bogati probabil, inchiriau un
autobuz si mergeau intr-un pelerinaj de cateva zile, vizitand
toate locurile pe care ei le considerau sfinte. In timp ce
stateam langa ei in autobuz, pareau oameni calmi, zambitori si
bine dispusi, dar in momentul in care ajungeai la destinatie
incepea o agitatie de neimaginat. Toti se indreptau spre
zecile (poate sutele)de temple din incinta manastirilor, unele
intinzandu-se pe suparefete de mii de metri patrati. Era un
fel de cursa contra cronometru, in care trebuia sa te inchini
statuilor din temple, sa aduci ofrande, sa lasi bani la
fiecare templu, sa rostesti mantrele in timp ce invarti rotile
de rugaciune, sa atarni stegulete iscriptionate cu rugaciuni
sau portiuni din scripturi, si toate astea intr-un timp cat
mai scurt. Dar totul revenea la normal in momentul cand
fiecare isi ducea la bun sfarsit inchinarea.
In fata unui bol de thukpa (supa) sau a unei cesti de
ceai tibetan si altor gustari pe care le carau cu, oamenii isi
capatau buna dispozitie. Probabil ca se simteau multumiti de
ceea ce daruisera zeilor si acum se asteptau ca aceste fapte
bune sa mai stearga din cele rele, si astfel sa le fie mai
usor cand se vor reincarna. In Lhasa (Orasul zeilor) multi
pelerini veneau de la sute de kilometri departare pentru a se
prosterne in fata Palatului Potala sau a templului Jokhang.
Potala a fost resedinta lui Dalai Lama inainte ca el sa fie
fortat sa se refugieze in India. Multi dintre acesti pelerini
ajungeau in Lhasa prosternandu-se pe-ntregul traseu, astfel
avand mai multe sanse ca pacatele savarsite in vietile
anterioare sa le fie iertate.
Sute, mii, zeci de mii de oameni care cautau mantuire
prin propriile puteri. In toate aceste orase (in afara de
Lhasa) nu exista nici macar picior de crestin. Foarte putini
reusesc sa mearga pentru perioade scurte, dar asta nu schimba
situatia prea mult. Fiecare tibetan care devine crestin este
foarte pretios. Este rodul jertfei lor pe parcursul multor ani
de straduinta si dezamagiri.
Citeste si alte articole:
< Dumnezeu-Artistul
< In
cautarea lui G.
< Trei
luni printre tibetani
< Manastirea
Ganden
< Lacul
Namtso |
